Un exercițiu de inginerie culturală în care managementul de proiect, producția tehnică și direcția artistică nu au mai fost etape separate, ci părți inseparabile ale aceluiași proces.

Titlul poate părea, la prima vedere, ostentativ sau chiar malițios. În realitate, este unul factual. În 2025 am realizat primul muzeu imersiv din Sibiu; în 15 noiembrie 2025 a fost inaugurat Immersive Museum Sibiu (IMS).
A doua afirmație – „primul spațiu cu adevărat imersiv din România” – necesită câteva explicații suplimentare, pe care le consider importante și necesare.

Ce înseamnă „cu adevărat imersiv”

Cuvântul imersiv este folosit astăzi pentru o gamă largă de contexte artistice. Putem vorbi despre spații sau instalații artistice în care publicul pătrunde într-un mediu creat cu ajutorul imaginilor digitale, sunetului, luminilor și altor mijloace care transformă prezența într-o experiență imersivă. Sau despre spații pentru spectacole imersive, unde publicul se află în interiorul acțiunii artistice, nu în fața unei scene (teatru imersiv, performance site-specific etc.). Toate aceste forme care facilitează exprimarea artistică generează diferite forme de imersiune. În acest articol însă, mă refer la o categorie mult mai specifică: spațiile imersive dedicate conținutului audio-video.

În acest tip de spațiu, experiența este construită prin proiecții panoramice pe suprafețele înconjurătoare, completate de proiecții pe podea, și de sunet spațial (imersiv). Imaginea și sunetul funcționează împreună pentru a crea, prin narațiuni vizuale și sonore, o experiență în care persoanele aflate în spațiu sunt complet înconjurate de conținut.
Desigur, pot exista spații imersive care folosesc doar proiecții pe anumite segmente ale pereților, sau care nu proiectează pe podea, sau care utilizează un sistem audio convențional. Toate acestea pot genera experiențe interesante. Însă experiența cu adevărat imersivă apare atunci când aceste elemente se întrunesc cumulativ: proiecții panoramice pe toți pereții spațiului + proiecții pe podea + o instalație de sunet imersiv. La asta mă refer când spun – cu adevărat imersiv.

Până la momentul deschiderii Immersive Museum Sibiu, nu a existat în România un spațiu permanent care să integreze simultan toate aceste componente. De fapt, IMS este primul spațiu din România dotat cu o instalație permanentă de sunet imersiv. Ocazional, astfel de instalații de sunet imersiv pot fi configurate temporar pentru anumite evenimente, însă vorbim aici despre o infrastructură permanentă, gândită și construită ca atare.

În acest sens, sper că am clarificat la ce m-am referit atunci când am folosit expresia „primul spațiu cu adevărat imersiv din România”, nu este o afirmație de marketing, ci una care ține de definiție, infrastructură și tipologia experienței oferite.

Context local: Artele vizuale digitale – un gol în peisajul cultural al Sibiului

Într-un oraș de mărimea Sibiului, apariția unui spațiu dedicat artelor vizuale digitale este aproape o anomalie plăcută. Sibiul nu are, istoric vorbind, un parcurs care să-l recomande ca oraș orientat către acest domeniu specific al artelor vizuale digitale – fie că vorbim despre strategii culturale, programe de studii, grupări artistice specializate sau evenimente recurente dedicate acestui tip de expresie artistică. Da, Sibiul își asumă pe bună dreptate statutul de oraș cultural, însă, spre deosebire de București, Cluj, Timișoara, Brașov sau Oradea, nu a avut până acum un eveniment sau un spațiu dedicat artelor vizuale digitale. Immersive Museum Sibiu este prima încercare majoră de a umple acest gol prin crearea unui tip de muzeu întâlnit mai degrabă în metropole sau în orașe cu tradiție în acest domeniu, deschizând un nou capitol în oferta culturală locală.

De la idee la proiect – o clădire nevalorificată situată în centrul orașului

Punctul de plecare a fost clădirea de pe strada Nicolae Bălcescu, fosta centrală de telefonie a orașului. După utilizări diverse în perioada post-telefoniei analogice, ideea transformării într-un spațiu pentru arte vizuale digitale a venit din partea proprietarilor clădirii. În martie 2025 am fost cooptat pentru a analiza ideea creării unui spațiu imersiv și de experiențe din zona artelor vizuale digitale. Așa a început totul și în decurs de șapte luni am transformat această idee într-un proiect funcțional și sustenabil.

Direcție artistică și curatoriat – construirea sensului într-un spațiu tehnologic

Transformarea imobilului a presupus nu doar tehnologie, ci o direcție artistică și curatorială coerentă. Demersul distinct, structurat și strategic a inclus: definirea identității muzeului; documentarea scenei naționale și internaționale; stabilirea criteriilor de selecție (relevanță artistică, diversitate de mijloace și limbaje, compatibilitate tehnică, echilibru între artiști consacrați și voci locale etc.); construirea unui parcurs pe etaje; adaptarea fiecărei lucrări la arhitectura și infrastructura disponibilă.
Rezultatul este un traseu unitar, cu ritm, contrast și relație clară între lucrări, public și spațiu.

Structura expozițională:

• Parter: [in]visible – Daniel Popescu (introducere subtilă în universul muzeului).
• Etajul 1 (300 mp, spațiul imersiv): Foreign Nature (Julius Horsthuis), In This World (MAOTIK), Stories around the Christmas Tree (H3).
• Etajul 2: Daydream V.6 (NONOTAK), EGO (Klaus Obermaier), Daniel Popescu (Mirrored, Flow, Portal).

Management de proiect și producție culturală – între creativitate și inginerie tehnică

Crearea noului Immersive Museum Sibiu a fost, pentru mine, o experiență completă – un exercițiu de inginerie culturală în care managementul de proiect, producția tehnică și direcția artistică nu au mai fost etape separate, ci părți inseparabile ale aceluiași proces.
Constrâns de context și de dimensiunea echipei, am fost nevoit să îndeplinesc simultan roluri care, în mod normal, sunt distribuite între mai multe persoane: management strategic și operațional, direcție artistică și curatorială, managementul producției culturale și tehnice, dirigenție de șantier, design de cafenea etc. De la adaptarea la spațiul existent, concept și arhitectură tehnică, până la alegerea instalațiilor și coerența artistică a întregului traseu, a fost necesar să gândesc în permanență atât în plan creativ, cât și operațional.
Proiectul a fost livrat complet funcțional în șapte luni, de la prima întâlnire până la deschiderea publică, printr-un echilibru permanent între creativitate, constrângeri arhitecturale, normative, buget și timp.

Infrastructura tehnică ca asset cultural – când tehnologia se intersectează cu arta

IMS a fost conceput ca o platformă permanentă, future-proof, nu ca instalație punctuală. Spațiul imersiv are o dimensiune de aproximativ 27 m lungime pe 12m lățime și o înălțime maximă la tavan de 460 cm și 415 cm la grinzile de susținere.

Infrastructura video – studiu de caz

Încă de la primele prospecții am constatat că înălțimea tavanului în spațiul imersiv nu este ideală. Cu concursul echipei de amenajare spațiu și construcții ecrane împreună cu cel al echipei H3, cu care am implementat soluția video, am reușit să obținem ecrane și proiecții laterale de 410 cm înălțime.
Ca volum al spațiului imersiv IMS se situează în zona mică spre medie în comparație cu alte spații majore din metropolele lumii (teamLab, L’Atelier des Lumières, ARTECHOUSE etc.) și în zona medie a spațiilor imersive din Europa.
În perioada de documentare și pre-producție am participat la un seminar numit Optimization of technical set-ups for immersive spaces condus de Jean-Jeaques Leprestre – Epson France, în cadrul evenimentului IMSIC – Image Beyound the Screen International Conference, Lille, Franța. Acolo am discutat și mi-am notat următoarele valori ale intensităților luminozității în spațiile imersive:

• Minim: 80 lux
• Optim: 100-125 lux
• Maxim: 125-150 lux

În etapa de selecție a soluției video pentru spațiul imersiv, obiectivul a fost obținerea unui pixel pitch cât mai redus (aproximativ 3 mm), corelat cu un nivel optim de luminanță pe suprafețele de proiecție. Dimensionarea a ținut cont de funcționarea videoproiectoarelor în Eco mode (cu flux luminos redus la ≈ 75%), precum și de faptul că atât pereții, cât și podeaua urmau să fie vopsite într-o nuanță de gri, cu o reflectanță estimată de aproximativ 70% (gain ≈ 0.7). În consecință, calculele de luminanță au fost realizate luând în considerare cumulativ reducerea de aproximativ 25% a fluxului luminos la sursă datorată funcționării videoproiectoarelor în Eco mode și o pierdere suplimentară de aproximativ 30% a luminanței utile, determinată de reflectanța suprafețelor vopsite gri.

Astfel am ajuns la următoarea soluție video implementată:

• 12 × Epson PU1007B (pereți)
• 11 × Epson PU2010B (podea)
• Media server: 2 × RTX5080 (8 outputs), Datapath F4X, Resolume Arena (sync audio-video prin Reaper)

Rezoluție totală:

• Pereți: 26.995.200 px
• Podea: 28.303.776 px
• Total: 55.298.976 pixeli

Această rezoluție cumulată depășește 55 de milioane de pixeli activi, distribuiți pe pereți și podea, ceea ce permite o densitate vizuală foarte ridicată la nivelul întregului câmp de proiecție.

Infrastructura audio – studiu de caz

În proiectarea Immersive Museum Sibiu, sunetul nu a fost tratat ca un simplu element de acompaniament al imaginii, ci ca o infrastructură fundamentală a experienței imersive. Încă din faza de concept, a devenit clar că un spațiu care își propune să fie cu adevărat imersiv nu poate funcționa cu un sistem surround clasic, bazat pe canale fixe și pe o abordare statică a frecvențelor joase.

După analiza mai multor sisteme de sunet imersive (ex. L-acoustics L-ISA, Meyer Sound Spacemap Go) am ales d&b Soundscape ca platforma ideală de sunet imersiv de tip ”object-based moving sound” pentru a permite poziționarea precisă și mișcarea reală a sunetelor în spațiu, independent de layout-ul difuzoarelor. Într-un astfel de sistem, fiecare sunet este tratat ca un obiect individual, cu coordonate și traiectorii proprii, ceea ce oferă o libertate creativă incomparabilă și o coerență spațială constantă pentru toate pozițiile publicului.

Un criteriu esențial a fost permanența și future-proofing-ul. Instalația audio din IMS nu este o configurație temporară, adaptată unui singur tip de conținut, ci o infrastructură gândită să acomodeze formate audio imersive actuale și viitoare. Arhitectura este format-agnostică (nu este dependentă de un format audio specific și nu este „legată” structural de un standard anume) și bazată pe evoluție software, nu pe înlocuiri hardware, ceea ce asigură relevanță tehnologică pe termen lung.

Principalele obiective ale infrastructurii audio au fost:

• realizarea unui sunet spațial 360° real, bazat pe procesare object-based, nu pe configurații surround channel-based;
• obținerea unei rezoluții spațiale ridicate, capabile să susțină sunete aflate în mișcare continuă;
• asigurarea unei coerențe spațiale uniforme pentru toate pozițiile publicului, fără zone privilegiate de ascultare;
• integrarea completă a frecvențelor joase în câmpul spațial, evitând abordarea clasică LFE statică;
• crearea unei infrastructuri permanente, stabile și fiabile, adaptată funcționării zilnice într-un muzeu;
• conceperea unui sistem future-proof, capabil să acomodeze formate audio imersive actuale și viitoare.

Pentru atingerea acestor obiective, sistemul audio a fost proiectat cu următoarele caracteristici-cheie:

• arhitectură audio spațială object-based, independentă de formate fixe de difuzoare;
• platformă format-agnostică, care separă conținutul audio de layout-ul fizic al sistemului;
• procesare spațială software-based, bazată pe d&b Soundscape (DS100 S, En-Scene pentru poziționare și En-Space pentru reverberație simulată);
• localizare precisă și mișcare dinamică a obiectelor sonore în spațiul 3D;
• control independent al mai multor straturi audio (muzică, efecte, narațiune, ambianță);
• integrare fluidă cu proiecțiile video imersive de mari dimensiuni;
• scalabilitate pentru extinderi viitoare, atât ca număr de difuzoare, cât și ca complexitate a conținutului;
• fiabilitate operațională pe termen lung, cu mentenanță minimă.

Într-un spațiu cultural permanent, aceste alegeri nu sunt detalii tehnice, ci decizii strategice. Ele definesc ce tip de conținut poate fi găzduit, ce nivel de experiență poate fi oferit publicului și cât de relevant rămâne spațiul în timp. În cazul Immersive Museum Sibiu, sunetul imersiv nu este un efect spectaculos adăugat ulterior, ci arhitectura invizibilă care face posibilă experiența.

Soluția audio pentru IMS constă în:

22 × d&b 8S – distribuite uniform pe întreg perimetrul camerei imersive, formând până la 22 de zone surround independente pentru localizare orizontală și urmărirea mișcării sunetului. Dimensiunile compacte, dispersia largă și nivelul ridicat de presiune acustică au permis integrarea discretă în arhitectură, fără a compromite precizia spațială.

4 × d&b B8-SUB – subwooferele sunt complet integrate în fluxul object-based Soundscape, permițând mișcarea spațială dinamică a frecvențelor joase, spre deosebire de abordarea clasică LFE (Low Frequency Effects) statică.

7 × amplificatoare d&b 5D + Arhitectură de rețea Dante completă redundantă, care permit monitorizare și control în timp real, distribuție eficientă a semnalului pe distanțe mari, funcționare zilnică stabilă, cu mentenanță minimă.

d&b DS100 S + licențele aferente En-Scene & En-Space – platforma de procesare spațială care permite poziționarea 3D în timp real a tuturor obiectelor sonore, traiectorii complexe de mișcare în volumul de ascultare, modelare acustică a spațiului prin En-Space, sincronizare precisă cu sistemele de redare video.

Mixer Midas M32 Live (Dante) – utilizată pentru captură de semnale live, integrare surse externe de redare, interfațare cu rețeaua Dante, control operațional de rezervă, atunci când este necesar.

Integrarea acustică în arhitectură

Spațiul imersiv a avut nevoie de un proiect dedicat de tratament și optimizare acustică care a fost implementat pentru a susține precizia spațială ridicată a camerei imersive. Tratamentul acustic realizat asigură o coerență spațială uniformă pentru toate pozițiile publicului, fără zone privilegiate de ascultare.

 

Încă de la început, Immersive Museum Sibiu a fost conceput ca o platformă imersivă future-proof, capabilă să rămână compatibilă cu orice evoluție viitoare în creația și implementarea sunetului imersiv. Indiferent de direcția în care vor evolua formatele audio spațiale, fluxurile de lucru sau tehnologiile de livrare a conținutului, infrastructura IMS este pregătită să găzduiască și să redea orice conținut audio imersiv de nouă generație.
Cu d&b Soundscape ca platformă audio centrală, Immersive Museum Sibiu devine:

• cel mai avansat spațiu permanent cu sunet imersiv din România;
• complet compatibil cu standardele internaționale de conținut imersiv;
• o platformă neutră de producție pentru artiști și studiouri invitate;
• un reper tehnologic pe termen lung pentru cultura imersivă din România.

Immersive Museum Sibiu ca model, nu ca excepție

Realizarea Immersive Museum Sibiu a avut loc într-un context de presiune de timp majoră, cu un calendar extrem de strâns și cu multiple provocări locaționale, tehnice, logistice și operaționale. Faptul că proiectul a putut fi livrat complet funcțional într-un interval de doar șapte luni nu a fost rezultatul unui efort conjunctural, ci al unui parcurs profesional coerent și susținut.

Formarea mea de specialitate, experiența consistentă în managementul proiectelor culturale complexe și o implicare continuă, de peste două decenii, în zona de intersecție dintre tehnologie și artă — în special în domeniul artelor vizuale digitale au permis o înțelegere integrată a proiectului, dincolo de compartimentări conceptuale între creativ, tehnic și managerial. Acest parcurs a fost completat de o abordare sistematică, etapizată, planificată și orientată spre soluții, în care fiecare decizie a fost raportată atât la constrângerile reale ale spațiului, cât și la obiectivele pe termen lung ale proiectului.

Implicarea directă în toate etapele – de la concept și direcție artistică, la producție tehnică și management operațional – a asigurat coerența întregului proces și a redus riscurile inerente unui proiect de această complexitate. Rezultatul este un spațiu funcțional și coerent, construit nu doar pentru a răspunde unei nevoi imediate, ci pentru a rămâne relevant în timp.

Immersive Museum Sibiu nu este doar un nou spațiu cultural, ci demonstrația că o abordare riguroasă, bazată pe experiență, metodă și responsabilitate, poate genera infrastructură culturală de nivel internațional, chiar și în contexte locale cu resurse limitate și termene exigente.
Pentru mine, ceea ce am realizat la IMS este dovada că arta, tehnologia și managementul pot funcționa ca un singur proces.
Acest proiect nu ar fi putut fi realizat într-un interval de timp atât de scurt fără implicarea, dedicarea și sprijinul multor echipe și persoane care au contribuit decisiv la materializarea lui, cărora le adresez sincere mulțumiri. Se știu ele foarte bine.